Urmatoarea parte

Hello! Puteti citi urmatoarea parte din Smells like Teen Spirit aici:

~Sweet Painful December~

44.

            Luni, 18 Iunie

            Harry: Asta e ultimul..

            Eram afara, iar baietii ma ajutau sa imi pun bagajele in masina lui Harry. Mi se rupea inima cand vedeam cum se adunau lucrurile mele in masina.

            Am aruncat o privire spre Liam, care il tinea pe Blu langa el. Hotarasem ca Liam sa aiba grija de Blu cat timp eu eram plecata. Defapt, cred ca Liam tocmai s-a facut cu cel mai adorabil catel.

             Eu: Pa, Blu. Be a good dog.

            Blu a dat din coada, dar apoi s-a apropiat de mine, incepand sa se plimbe pe langa picioarele mele.

             Zayn tocmai aparuse si el langa noi, din moment ce a vrut sa imi parcheze masina in garaj. Masina lui Harry era plina de genti si prostii, astfel incat mai avea loc in masina numai el, care conducea, eu si Zayn.

             Ellie: O sa imi fie dor de tine! O sa imi fie dor sa te sun in fiecare dimineata si sa tip la tine sa iti ridici fundul din pat!

             Ne-am imbratisat toti, luandu-mi ramas bun de la ei. Intr-o jumatate de ora eram ajunsi la aeroport, bagajele mele fiind deja luate, ramand in mana doar cu geamantanul de mana. Harry era agitat si invartea incontinuu cheile de la masina, uitandu-se numai la mine.

             Harry: For Christ sake, Emma. O sa imi lipsesti ca naiba! Nu pleca!

            Harry m-a cuprins deodata intr-o imbratisare sanatoasa, afundandu-si capul in parul meu. Normal ca imi va fi si mie dor de el, asa ca l-am imbratisat si eu inapoi.

            Ne-am despartit corpurile in momentul in care o doamna ne-a anuntat ca in 10 minute pleca avionul meu. L-am sarutat pe obraji in semn de ramas bun, iar apoi am simtit cum mainile lui Zayn au fost plasate pe talia mea.

             Imediat ce mi-am intors privirea spre el, l-am sarutat, si am simtit cum o lacrima a aparut pe obrazul meu.

            Am auzit cativa colegi din grup cum ma strigau, semn ca trebuia sa plec. M-am uitat spre Zayn, iar apoi l-am sarutat din nou, stiind ca acela v-a fi ultimul nostru sarut.

            Eu: I’ll always love you.

            Zayn mi-a mangaiat fata, iar apoi m-a imbratisat. Mi-am sters lacrimile de pe fata, iar apoi le-am facut cu mana lui Harry si Zayn, ei intorcandu-mi gestul.

             M-am alaturat si eu grupului de drama, iar in momentul in care am intrat in avion, am realizat ca relatia mea si a lui Zayn nu v-a mai dura mult. Mi-am inghitit lacrimile, dandu-mi seama ca trebuia sa ma obisnuiesc cu noua mea viata in care nu mai existau Zayn, Harry, Louis, Liam sau chiar Niall.

43.

            Duminca, 17 Iunie partea a III-a

             Imediat ce am intrat in living, am vazut ca Harry cauta ceva in biblioteca, iar Ellie il tot tragea de mana ca sa isi inceteze cautarea.

             Harry: Emma, ai o Biblie?

             Ellie: Nu! Nu are. Te roooog zii ca nu ai.

             M-am uitat la amandoi, iar apoi m-am incruntat. Am vrut sa zic ca nu am, dar apoi mi-am adus aminte ca tot ceea ce refuza Ellie era distractiv, asa ca m-am dus in fosta camera a parintilor de unde am luat Biblia.

             Cand i-am intins cartea lui Harry, Ellie a facut o fata de parca mai avea putin si isi dadea duhul. Am vazut cum s-a apropiat de Niall, lipindu-se imediat de corpul acestuia.

             Niall: Calm down, sweetheart.. You’re with me…

             Niall a sarutat-o usor pe frunte, iar apoi a imbratisat-o si el. Privirea lui Ellie s-a mai linistit din cauza lui, iar apoi i-am auzit pe Harry si Louis cum vorbeau despre sfori si chei.

             Eu: Ok, ce aveti de gand sa faceti aici? Ce e cu agitatia asta, si de ce Ellie are o fata de parca mai are putin si face pe ea?

             Louis: Pai, vrem sa..

             Robin: Invocati spirite.

             M-am incruntat la ei, pentru ca nu credeam o iota. Spirite? Sa faca spiritism in casa mea? Serios? Chiar Louis si Harry ma credeau atat de proasta incat sa cred in fantome?

             Eu *rade*: Ha, ce gluma buna. Deci, ce aveti de gand?

             Liam: Spiritism, Emma.

             Privirea lui Liam era serioasa, si am zis ca din moment ce el spunea ca era vorba despre spiritism, atunci spiritism aveau in cap.

             Eu: Jesus Christ! Cred ca glumiti!

             Robin: Pai, mie imi convine. Asa imi alung gandurile in coltul cel mai indepartat al mintii. Ce va mai trebuie?

             Harry: Doar doua sfori si o cheie veche.

             Eu: Sfori? Va pot da sireturile de la Nikeurile mele. Sunt ok?

             Liam: Cred ca ajuta.

             Ellie: Voi chiar vreti sa faceti asta? Chiar vreti sa ma omorati?

             De data asta eram cat de cat de acord cu Ellie. Era cam inspaimantator ceea ce aveau ei de gand sa faca. Plus ca nici vremea de afara nu era incurajatoare. Turna cu galeata, si din cand in cand se mai auzeau si niste tunete imense, de aveai impresia ca stai langa boxa dintr-un club.

             Eu: Stiti, tot timpul am fost de acord cu tot felul de nebunii, doar pentru distractie. Dar asta e complet nebuna si imi face pielea de gaina..

             Mi-am incrucisat mainile, lasandu-mi privirea in jos. Am simtit cum mainile lui Zayn m-au cuprins din spate, lucru care m-a facut sa ma emotionez putin. Nu cred ca voi putea scapa vreodata de acea emotie in momentul in care ma va atinge.

             Zayn: Don’t worry babe..

             Buzele lui s-au lipit de obrazul meu, iar apoi m-a tinut in continuare imbratisata. M-am uitat spre Harry, Louis si Liam, care evident se documentasera despre acest lucru. Le-am cerut cateva detalii, iar ei mi-au zis ca trebuiau sa spunem toti de 3 ori nu stiu ce rugaciune, iar apoi o persoana careia i-a murit cineva, prin numirea acelei persoane, spiritul ei v-a aparea si v-a misca cheia in semn de “da” sau “nu” in functie de intrebare.

             !! Daca aveti nu inima tare, nu sugerez sa faceti lucrul asta in viata reala. Chestia cu spiritismul, tot acest ritual l-am facut eu si a mers !!

             Liam: Din moment ce avem tot ce ne trebuie, eu zic sa incepem.

            Robin: Stai! Ca nu avem tot! Chiar daca nu este specificat, toate ritualurile trebuie facute cu lumanari aprinse! Emma, spune-mi ca ai lumanari in casa!

             Am dat din cap in semn de “nu”, dar apoi mi-am adus aminte de seturile de lumanari micute pe care le colectiona mama de fiecare data cand mergeam la cumparaturi. M-am dus pe hol si m-am uitat in dulapul in care stiam ca le tinea, iar spre norocul lui Robin aveam o gramada acolo. Am luat un set si i l-am dat, ea incepand imediat sa le aprinda.

             Peste cateva minute, dupa zeci de ori in care repetasem rugaciunea din cauza lui Niall care radea incontinuu, am reusit sa terminam ritualul, iar tot ceea ce mai trebuia era sa ne hotaram cine pe cine invocam. Din cate am inteles, doua persoane trebuiau sa tina de cheie.

             Harry: Eu nu am pe nimeni mort in familie, dar vreau sa fiu martorul! Indiferent de ceea ce se v-a intampla.

             M-am uitat in jur, si nimeni nu se oferea voluntar. Mi-am dat ochii peste cap, iar apoi m-am dezlipit din imbratisarea lui Zayn.

             Eu: Ok, intru eu in joc.

             Zayn si Ellie au vrut sa ma faca sa renunt la idee, dar era prea tarziu. Vroiam sa am parte de distractie si de amintiri pe care sa nu le uit. Doar era ultima mea zi in Londra, nu?

             M-am asezat in genunchi impreuna cu Harry, amandoi indreptati spre Biblie si cheia cea veche. Ne-am plasat degetele pe cheie, iar apoi am mentionat numele matusii mele. Imediat dupa asta Harry a mentionat in care parte trebuia indreptata cheia pentru “da” sau “nu”, dandu-mi de inteles ca numai asa putea raspunde.

             Am auzit fosnete in spatele meu, si am observat cum lumanarile aprinse de Robin acum palpaiau peste tot pe unde au fost asezate. Afara s-a mai auzit inca un tunet, lucru care m-a facut si pe mine si pe Harry sa tresarim.

             Totusi, cel mai inspaimantator moment a fost atunci cand Harry m-a pus sa o intreb ceva, iar singurul lucru care mi-a trecut prin cap a fost sa o intreb daca era printre noi. Un fior rece mi-a cutremurat tot corpul,  incepand din picioare, si ajungand pana in varful degetelor de la mainile mele. Am simtit cum degetul meu a fost intepenit de catre acea racoare din corpul meu, iar cheia a fost indreptata spre partea care insemna “da”.

             Inspaimantata, mi-am intors privirea spre Harry si am vazut ca era extrem de speriat. I-am mai pus acelui spirit cateva intrebari despre viata mea personala, adica intrebari despre momentele in care matusa mea fusese langa mine. Mi-am dat seama ca era ea, din moment ce imi raspundea corect prin da sau nu la toate.

             Deodata, un fulger a cuprins tot livingul, iar apoi un tunet imens si-a facut simtita prezenta. Ellie a scapat un tipat usor, iar apoi am auzit cum Niall a strans-o mai bine langa el. Am simtit o mana pe umarul meu, lucru care m-a facut sa imi urce inima pana in gat. Mi-am ridicat privirea, iar spre usurarea mea, era Zayn care ma implora sa termin tot ritualul.

             Am aprobat din cap, iar inainte sa spun si ultimele cuvinte din incheiere, casa a fost cuprinsa de bezna. Lumina fusese intrerupta, iar acum singura noastra sursa de lumina fiind lumanarile aprinse de Robin. Ellie de data asta chiar tipase al naibii de tare, iar apoi am auzit un “Opriti-va” din patrea lui Robin. Nu mai aveam puterea necesara sa mai zic odata cuvintele de incheiere, asa ca le-a zis Harry. Imediat ce ne-am asigurat ca matusa mea nu mai era acolo, ne-am ridicat amandoi de jos. Ne-am uitat unul la altul, vazand ca amandoi aveam frica in ochi.

             Eu & Harry *in acelasi timp*: Ai facut ceva?

             Eu & Harry *in acelasi timp*: Nu. Shit.

             Mi-am indreptat privirea spre ceilalti, si am vazut ca si ei erau speriati. Ellie parea cea mai afectata, din moment ce mai avea putin si plangea de frica. Am vrut sa ma duc la ea sa o linistesc si eu, din moment ce Niall nu parea sa ii mai faca fata, dar am fost surprinsa intr-un sarut pasional din partea lui Zayn. Mainile lui erau acum pe obrajii mei, iar eu mi le-am plasat in jurul taliei lui, imbratisandu-l.

             Zayn: Sa nu mai faci asta niciodata. Niciodata!

             Zayn m-a tras mai aproape de pieptul lui, astfel incat ii puteam auzi inima batand anormal de tare. Desigur, nu numai inima lui batea ca nebuna. Si a mea era in acea stare.

             Momentul nostru a fost intrerupt de alt tunet, iar lumina s-a aprins si inchis, totul intr-o fractiune de secunda. Mi-am incrucisat bratele mai tare de Zayn, iar el m-a mangaiat usor pe cap. Ma simteam mult mai in siguranta langa el. Daca nu era sa fi fost langa mine, probabil mi-as fi omorat corzile vocale pana in acel moment.

             Liam: ok, trebuie sa facem ceva cu lumina. Sunt sigur ca e din cauza furtunii de afara. Nu e in niciun caz de la spiritism, deci, fetelor, stati calme.

             Harry: Aa, Pardon? Nu sunt numai fete care se agita!

             Louis; Haide Hazza, revino-ti!

            Harry a inceput sa ii zica lui Louis, defapt tuturor, ceea ce a simtit in momentul in care spiritul si-a facut aparitia. Am ramas socata cand mi-am dat seama ca aceleasi sentimente le avusesem si eu. Mi-am afundat capul in pieptul lui Zayn, el imbratisandu-ma mai strans, in semn de incurajare.

             Eu: Harry, taci.

             Atat reusisem sa bolborosesc in timp ce eram cu capul pe pieptul lui Zayn. Chiar daca rostisem cuvintele destul de incet, se pare ca toata lumea le auzise din moment ce imediat s-a lasat tacerea.

             Liam: Eu ma duc sa inchid tot curentul din casa, pentru a evita inca un aprins-inchis moment.

             Robin: Eu mai iau lumanari si le aprind peste tot in casa.

             Louis si Harry s-au dus impreuna cu Robin pentru a aranja lumanarile in casa, Liam a inceput sa se plimbe prin casa cautand baza de la curent, din moment ce eu nu aveam nicio idee unde se afla.

             Eu, Ellie, Niall si Zayn ne-am asezat pe canapea. In dreapta mea era Ellie, iar in stanga se afla Zayn. Niall o tinea cuprinsa pe Ellie, care se afla intr-o stare de soc continua. M-am ridicat de pe canapea, si cu toate ca si eu era speriata de moarte, am reusit sa ii ofer probabil cel mai bun discurs din viata mea.

             Eu: Ellie! *nu o baga in seama* ELLIE!! Fiinta! Totul este ok acum. Revino-ti la normal. Ce a fost, a fost. Bucurate ca nu s-a intamplat ceva cu noi, si du-te sus sa petreci cu Niall pentru asta. C’mon, totul este ok. Nu mai sta asa, si nu te mai gandi la ce s-a intamplat.

             Am mangaiat-o pe Ellie le obraji, iar aceasta s-a dezlipit de Niall pentru a-mi oferi mie o imbratisare. Am fost surprinsa de acea imbratisare, astfel, cum stateam pe chilostei, in momentul in care corpurile noastre s-au izbit unul de altul, am cazut pe spate, luand-o si pe Ellie dupa mine.

             Intinsa pe podea, cu Ellie deasupra mea, am inceput sa rad, lucru care a facut-o si pe ea sa zambeasca.

             Eu: vezi? Asa te vreau!

             Ellie s-a ridicat de pe mine, iar imediat ce a ajuns in capul oaselor, Niall i-a oferit un sarut “a la Horan”. Ma uitam la ei doi, si tot ceea ce vedeam in jurul lor era dragoste, iar asta m-a emotionat putin. Putin cam mult.

             Sarutul lor a fost intrerupt cand Liam a aparut triumfator in living, datorita faptului ca gasise de unde sa inchida curentul. Imediat dupa Liam au aparut si ceilalti, anuntand ca toata casa era lumianata de lumanari. Bineinteles, poate nu era cea mai stralucita idee de a pune lumanari peste tot, si poate nu rezistau prea mult, dar cel putin ne tineau o perioada pana gaseam lanternele si se mai calmau spiritele.

            Robin a fost prima care a spart tacerea din camera, intrebandu-ne pe mine si pe Harry ce s-a intamplat defapt acolo. Ne-am uitat unul la altul, iar apoi am inceput sa povestim despre acel fior racoros si despre felul in care degetul nostru era intepenit pe cheie.

            Louis: Shut up. You both. Enough.

            Louis avea dreptate. Nu trebuia sa mai vorbim despre ceea ce se intamplase. Si eu, si Harry ne simteam extrem de obositi in urma celor intamplate. La oboseala care o aveam eu, mi s-a adaugat deodata si o durere de cap. M-am uitat la ceas si am vazut ca era deja ora 21:36, asa ca am decis sa merg la culcare.

            Eu: Ok, nu stiu cum faceti, dar pe ploaia asta nu iese nimeni din casa. Inteles? Sunt doua dormitoare sus, fara al meu, care au paturi duble, o camera care are un pat de o singura persoana si bineinteles, canapeaua. Va hotarati singuri, eu am o durere insuportabila de cap, asa ca ma duc sa dorm.

            Harry: Si eu care credeam ca doar pe mine ma doare capul.

            Am vazut cum Niall a prins-o pe Ellie de mana, insemnand ca avea de gand sa ia o camera cu un pat dublu. Bineinteles ca asta era si logic.

            Robin: Eu dorm in camera lui Jamie! Cine e norocosul sa doarma pe canapea?     

            Liam *ridica mana*: Cred ca eu..

            Am ajuns in camera iar imediat dupa asta a intrat si Zayn dupa mine. Prin camera mea erau numai hainele lui, care stateau in dulapul meu de ceva vreme. Am luat din dulap un tricou de-al lui si m-am imbracat cu el pe post de pijama, din moment ce toate hainele erau in geamantane.

            Ne-am asezat amandoi in patul meu, si imediat am avut sentimentul ca eram intinsa pe puf. Ma simteam ca in paradis. Durerea de cap si oboseala ca prin minune se diminuasera. M-am dus mai aproape de Zayn, lipindu-mi capul de pieptul lui.

            Pana am adormit am incercat sa profit cat mai mult posibil de acel moment, stiind ca in urmatoarele seri nu voi mai avea parte de asa ceva, si, probabil, nici in restul vietii mele. 

42.

            Duminica,  17 Iunie partea a II-a

 Au inceput sa rada si ceilalti, iar apoi Louis s-a departat de mine cu un zambet triumfator pe fata, gandindu-se ca reusise sa transforme un moment lacrimogen, intr-unul in care nu ne mai puteam opri din ras.

             Ellie *suna la usa*: raspund eu.

             M-am dus langa ceilalti, iar Harry mi-a oferit si el o imbratisare imensa. Am stat in imbratisarea aia pret de cateva secunde, dar m-am dezlipit de el in momentul in care am auzit un “Buna” timid, provocat de vocea lui Robin.

             Eu: Robiiin! Ma bucur ca ai venit!

             Robin: placerea e de partea mea, Emma.

            Robin a schitat un zambet chinuit, iar apoi ne-am imbratisat. Am simtit cum tremura, cu toate ca era foarte cald afara. Totusi, credeam ca e doar imaginatia mea.

             Eu: Si, cum de ai acceptat propunerea mea, si nu te-ai dus la Jamie? Adica pleaca si el maine.

             Robin *se uita in jos*: Emma, nu am mai stat demult impreuna. Am vrut sa fiu langa tine azi. O putem lasa asa, te rog?

             Am simtit ca ceva nu era in regula cu ea, dar am zis sa o las pe ea sa imi zica. Nu vroiam sa o fortez sa imi zica ce avea pe suflet daca nu vroia.

             Am inceput toti sa vorbim, hotarandu-ne numai din priviri sa o inveselim pe Robin, din moment ce se vedea ca nu era in apele ei. Robin devenise cat de cat normala in jurul baietilor, adica nu mai avea tot timpul acele emotii in gat in momentul in care vorbea cu unul dintre ei. Din cauza acestei schimbari de comportament, a devenit mult mai apropiata de noi. Desigur, avea si scapari fata de baieti, dar era si de inteles. Nu ne asteptam ca ea sa fie la fel ca Ellie, care numai Dumnezeu stie cum de s-a comportat atat de normal cu ei!

             Eu cred ca am acceptat cel mai usor prietenia cu baietii, din moment ce in momentul in care il cunoscusem le Zayn nu stiam despre trupa din care face parte.

             Cum ma asezasem pe jos, in fata canapelei, aveam o privire excelenta spre ceilalti. M-am uitat la Ellie, care era tinuta in brate de catre Niall. Nu stiu care era subiectul discutiei, dar stiu ca Ellie se distra rau, din moment ce din 2 in 2 minute expunea un alt zambet sau un alt raset. Fara sa imi dau seama zambeam si eu in momentul in care radea, facandu-ma sa realizez ca imi v-a fi dor de fiecare moment in care ochii ei albastri v-or radia de fericire.

             Blana molcuta a lui Blu m-a atins la spate, iar el imediat s-a cuibarit langa picioarele mele. Labutele lui mici si firave erau acum sub capul lui micut, iar ochii lui de un negru intens erau atintiti asupra mea. L-am mangaiat usor pe crestet, iar el mi-a lins un deget, apoi rotindu-se cu burtica in sus. Mi-a dat de inteles ca vroia sa fie putin alintat, asa ca i-am respectat dorinta.

             Dupa cateva minute de scarpinat pe burta, m-am uitat la ceasul de la telefon si am vazut ca era 16:54pm, nici prea devreme, dar nici prea tarziu pentru pregatirea bagajelor. M-am scuzat fata de ceilalti si m-am dus in camrea de oaspeti de unde trebuiau sa iau geamantanele necesare.

             Cu toate ca Zayn si Ellie au vrut sa vina sa ma ajute la pregatit geamantanele, i-am respins pe amandoi, explicandu-le ca trebiua sa imi pun singura amntirile in geamantan.

             Amintiri care aveau sa fie blocate intr-o cutie pe care o vedeam numai eu, imediat ce ajungeam in America. Cum era de asteptat, am varsat si cateva lacrimi in timp ce imi pregateam bagajul  pentru ca era inevitabil sa nu plangi.

             In timp ce eram in camera mea, am auzit un bocanit scurt, iar imediat am vazut-o pe Robin.

             Eu: Hei, Robin, de ce nu te duci jos la ceilalti?

             Robin: Emma, trebuie sa iti zic ceva.

             Vazand ca mai avea putin si plangea, am lasat deoparte toate hainele si am chemat-o sa stea langa mine la marginea patului.

             Eu: Ok, ce s-a intamplat?

             Robin m-a prins intr-o imbratisare, iar apoi am simtit cum a inceput sa planga. Printre lacrimile care le avea, am inteles doar doua cuvinte: “despartit” si “Jamie”. Nu aveam nevoie de toata fraza pentru a intelege ce se intamplase. Am tras-o pe Robin mai aproape de mine si am inceput sa o mangai usor pe spate, ca sa o mai linistesc.

             Eu: De ce s-a despartit de tine? A venit cu un motiv?

             Robin: Nu. Cred ca alea au fost cele mai reci cuvinte care au iesit din gura lui de cand il cunosc… de cand mi-a scris asta intorc situatia intr-o mie si o suta de parti, pentru a-mi da seama ce am facut rau. Cu ce am gresit in relatia noastra.. Si inca nu pot sa imi dau seama cu ce am gresit din aprilie pana acuma.

             Cand am auzit de aprilie, mi-am dat seama ca aveau defapt numai doua luni jumatate de cand se intalneau. Stiu ca in liceu se zvonea ca el statea numai doua luni, maxim trei cu o fata, dar asta era chiar jenant. Adica, Robin chiar tinea la el si din cate am vazut eu, si Jamie tinea la ea. Daca el traia dupa acea regula, atunci era un idiot.

             Eu: Ai mai vorbit cu el de cand ti-a zis asta?

             Robin: Emma, mi-a zis asta printr-un mesaj! Cum sa faci asa ceva?!

             Am ramas socata la ceea ce imi zicea Robin. Am prins-o din nou intr-o imbratisare imensa, si am inceput sa o mangai pe cap. Imi parea atat de rau de ea. Nici nu stiam cum sa o consolez. Ieri, cand ma intalnisem cu Jamie totul era perfect; nu dadea niciun semn ca ar avea ceva in cap.

             Eu: Baiatul ala nu o sa ajunga intreg in America..

             Imi venea sa il strang de gat pe Jamie pentru ca imi facuse prietena sa sufere atat de tare. Si totusi, printr-un mesaj sa te desparti de persoana cu care ai stat doua luni si ceva? Cum e posibil lucrul asta?

             Mi-am luat telefonul din buzunar, pregatita sa il iau pe Jam la impins vagoane, dar Robin mi-a intrerupt apelul.

             Robin: Nu. Emma, te rog eu. Nu il suna. Imi v-a fi si mai rau dupa. Bine ca mi-a zis printr-un mesaj, ca daca ma suna probabil aveam sa fiu bantuita de vorbele lui toata vara..

             Eu: Robin…

             Robin: Uite, o sa fiu ok. Hai sa te ajut cu bagajele daca tot sunt aici. Umm… Da, vrei sa te ajut?

             Robin si-a sters si ultimele picaturi de lacrimi de pe fata ei, iar apoi s-a ridicat de pe patul meu, uitandu-se spre dulap. I-am zis ca tocmai ce terminasem de pus toate hainele inauntru, cu alte cuvinte, tocmai terminasem bagajele.

             Am prins-o de mana pe Robin, si am coborat jos, la ceilalti.

41.

            Duminica, 17 Iunie partea I

            M-am trezit in momentul in care Zayn a inceput sa se joace cu o suvita din parul meu. Eram cu spatele la el, asa ca am putut deschide ochii si sa ma gandesc la tot ceea ce imi venea in minte.

            Em: „Ultima zi in Londra, nu? Cine ar fi crezut ca voi ajunge si ziua asta..”

            M-am intors cu fata spre Zayn, iar el mi-a zambit, murmurand in acelasi timp un „buna dimineata”. Imediat dupa asta imi venise ideea pentru intreaga zi.

            Eu: Zayn, aveti ceva planuri pe ziua de astazi?

            Zayn a dat usor din cap in semn de nu, iar apoi i-am zis ideea mea de a-i chema pe toti aici, pentru a sta impreuna. Iar prin toti ma refeream la Liam, Harry, Louis, Ellie, Niall si Robin.

            Zayn: Mie imi suna a distractie. Nu cred ca te vor refuza.

            Eu: Deci il pot chema si pe Jamie.. *zambeste*

            Zayn: Acuma imi suna a bataie intre mine si Jamie. *rade*

            Am chicotit si eu putin, cu toate ca stiam ca mai bine de 50% din acea gluma era purul adevar. Ne-am ridicat amandoi din pat, si ne-am indreptat spre baie, eu luand si telefonul dupa mine. L-am deschis si am vazut ca aveam apeluri din partea lui Ellie, dar si din partea mamei. Mi-am adus aminte ca parintii inca nu stiau de faptul ca trebuia sa plec in America, asa ca am decis sa ii sun.

            Rau am facut. Adica, stiam ca trebuia sa le zic, dar nu de dimineata. M-au tinut cam o ora si ceva la telefon. Mama a inceput sa planga, pentru ca nu era langa mine sa imi puna si ultima soseata in geamantan, iar tata ca de obicei era foarte indiferent de toate. Si Jamie, fratele meu, a plans la telefon cand a auzit ca v-a trebui sa plec in America, lucru care mi-a facut inima chiar sa se rupa in doua. La sfarsitul convorbirii, adica dupa ce o mai calmasem pe mama mi-au zis ca isi gasisera o casa noua, doar ca nu aveau de gand sa stea prea mult in ea. Mi-au explicat ca era doar ceva de moment, pana isi gaseau alta mai buna.

            Dupa ce i-am sunat si pe ceilalti, chemandu-i la mine acasa, m-am dus si m-am schimbat de pijamale. Cand am intrat in living, am vazut ca Zayn nu era acolo. M-am asezat lejer pe canapea, incepand sa schimb canalele de la televizor. Am auzit niste zgomote de sus, probabil din dormitorul meu, urmate de un „What the..” din partea lui Zayn, iar imediat dupa asta, l-am vazut intrand in living cu laptopul meu in mana.

            Se pare ca inca nu se schimbase de pijamale, pardon, nu se schimbase de pantalonii de pijamale, simtindu-se mult prea comfortabil in ei.

            Zayn: Sper ca nu ai uitat ca imi esti datoare cu un twitcam.

            Eu: Ce?! De unde sunt eu...

            Nu am apucat sa imi termin fraza, din moment ce Zayn deja incepuse twitcamul. A inceput printr-un simplu salut, urmandu-l si eu repede. Eram varza la chestiile astea. Apoi s-a introdus, lucru destul de ciudat, din moment ce credeam ca toata lumea stia cine era, dar apoi m-am introdus si eu, doar ca Emma.

            Prima interbare care am vazut-o amandoi, m-a amuzat la culme. Aveam o senzatie ca acel twitcam nu v-a fi chiar atat de plictisitor.

            Q: „Emma, am auzit ca ai cumparat un test de sarcina, si ca a iesit pozitiv. Ce ai de gand sa faci acum?”

            Eu: Man! Asta era un secret! Ce naiba? Inca nu trebuia sa afle!

            M-am uitat in jos spre burta mea, si am inceput sa o mangai usor. L-am vazut pe Zayn atintindu-si privirea spre ea.

            Zayn: Babe, esti...

            Eu: Well, nu am vrut sa afli asa.. dar...

            Zayn si-a marit ochii spre mine, iar apoi schimba priviri cand la fata mea, cand la burta mea.

            Eu *rade*: Nu, Zayn. Nu sunt. A fost o gluma. Zvonul e fals!

            Zayn a zambit, iar apoi si-a lasat privirea in jos pentru ca nu isi daduse seama de ironia mea. Am auzit cum telefonul lui a inceput sa sune, iar legendara melodie Bow chicka wow wow  si-a facut aparitia pe fundal. De data asta mi-am lasat eu privirea in jos, simtind cum obrajii incep sa-mi prinda culoare.

            Zayn *fredona*: Bow chicka woow woow...

            L-am ghiontit din joaca, iar apoi s-a ridicat de pe canapea, indreptandu-se spre hol pentru a putea vorbi la telefon.

             Imediat ce a plecat, am fost atacata de o multime de intrebari.

             Eu: Ughhh… Nu sunt prea buna la chestii din astea. *se uita la intrebari*

             Q: „cele mai frumoase amintiri de cand i-ai intalnit pe 1D?”

             Eu *se uita in gol, incercand sa faca o selectie*: well, probabil primul sarut iar apoi o chestie intre mine si Harry. *zambeste in momentul in care isi aduce aminte de 7 minutes in heaven*

            Q: „cand este urmatoarea voastra aniversare?”

            Eu: Umm, martia asta. Facem 6 luni…?

            Zayn *isi indreapta capul in living in timp ce vorbea la telefon*: 7, Emma!

             Eu: Oh, da, 7. Scuze! Emotiile.

             L-am auzit pe Zayn indepartandu-se de living, inca vorbind la telefon.

             M-am facut mai comoda pe canapea, dandu-mi seama ca v-a mai dura ceva vreme pana se v-a intoarce el. Am decis ca voi raspunde la cateva intrebari, care le vedeam, pentru ca apareau altele destul de repede.

             Q: “Care e mancarea ta preferata?”

             Eu *striga, pentru a fi auzita de Zayn*: Spaghette bolognese!

             Am chicotit, si mi-am lasat privirea in jos, aducandu-mi aminte de cina care a pregatit-o el aseara. Doar de cina. Nu vroiam sa imi aduc aminte si de celelalte petrecute.

             Q: “Unde este Zayn?”

             M-am uitat prin living, incercand sa vad daca nu cumva venise, dar nu era prin preajma.

             Eu: Vorbeste la telefon. Vine imediat.

             Am inceput sa raspund la intrebarile fetelor, si unele erau destul de amuzante. Peste cateva minute a aparut si Zayn in camera, deabea inchizand apelul.

             Eu: Wow, o sa arda linia telefonica daca mai vorbesti atat de mult *rade*

             Zayn: se mai intampla. Acum sunt pregatit de twitcam *se aseaza pe canapea* lets get started!

             Nici 10 secunde nu trecusera, ca au aparut o gramada de “welcome back, Zayn!”. El a zambit, iar apoi le-a multumit tuturor. Timp de 15 minute a raspuns incontinuu la intrebarile care le primea si am ramas uimita cat de bine se descurca. Nu era ca mine, care deabea impletuceam cateva cuvinte si mai adaugam si cate un “umm.. sa ma gandesc..” sau “nu stiu sigur”. In timp ce Zayn raspundea la o intrebare, am auzit cum cineva a sunat la usa, asa ca m-am dus sa deschid.

             Ellie: Hei, am ajuns prea devreme?

             Ramasesem surprinsa sa ii vad pe baieti si pe Ellie in fata usii mele. Nu imi venea sa cred cat de rapid trecuse timpul. Deja era ora 14pm, ceea ce insemna ca acusi trebuia sa apara si Robin. Am murmurat un “nu”, iar apoi i-am lasat sa intre in casa. Baietii m-au intrebat unde era Zayn, iar eu am facut semn spre living.

             Eu: …wait, e pe twitcam!

             Liam: Serios? Haideti sa ne salutam fanele, mates!

             Ellie a inceput sa chicoteasca in momentul in care a auzit legendarul “Hi, we’re One Direction!”. Imediat dupa asta, am fost surprinsa intr-o imbratisare imensa din partea ei, si aveam un sentiment ca voi mai ramane acolo pentru inca cateva momente.

             Ellie: Te-ai mai linistit?

             Eu: Daca faptul ca am incercat sa ignor gandul ca maine trebuie sa plec in America se pune, atunci da, m-am linistit.

             Ellie: Am incercat sa te sun ieri, sa vad ce mai faci..

             Eu: Stiu. Ai incercat sa faci asta dupa sau inainte de a vorbi cu Zayn?

             Ellie a deschis gura sa zica ceva, dar vazand ca sunt serioasa a lasat capul in jos. Am prins-o de mana si am luat-o in living, unde erau si ceilalti. Se parea ca terminasera cu acel twitcam, iar acum ascultau muzica de pe laptopul meu si schimbau canalele de la TV.

             Eu: Ok, nu cred ca o sa stam asa toata ziua. Pentru ca nu asa mi-am imaginat ultima mea zi in Londra.

             Am ras putin, iar imediat dupa asta am vazut cum toate privirile erau asupra mea. Louis s-a ridicat dintr-o data de pe canapea si se indrepta spre mine. Cand a ajuns in fata mea mainile lui puternice au ajuns in jurul corpului meu, tinandu-ma strans.

             Louis: Imi v-a fi dor de tine!

             L-am imbratisat si eu pe Louis, incercand sa imi alung  intepaturile din ochi.

             Eu: Si mie Lou imi v-a fi dor de tine. Imi v-a fi dor de toti!

             Louis mi-a dat drumul din imbratisare, s-a uitat la mine cu o fata de catelus plouat, iar apoi m-a imbratisat din nou, de data asta mimand ca si cum ar plange pe umarul meu. Am inceput sa rad, iar apoi l-am mangaiat usor pe spate.

             Eu: Oh, ironia..

40.

            La Ellie

             Am trantit portiera de la masina, imediat ce am ajuns in fata casei unde statea Ellie. Am sunat la usa, iar Ellie mi-a raspuns in graba.

             Ellie: Emma, ce s-a intamplat? Ce era cu mesajul ala?

             Am imbratisat-o pe Ellie, afundandu-mi capul in carliontii ei care stiam ca le voi simti lipsa. Ochii au inceput sa ma intepe, lucru care insemna ca lacrimile aveau sa isi faca aparitia.

             Mainile lui Ellie s-au asezat pe spatele meu, incercand sa ma linisteasca.

             Ellie: Hei, orice s-a intamplat, cred ca are o rezolvare si o parte buna.

             M-am dezlipit din imbratisare, inchizand usa de la intrare. Am vazut cum Ellie se uita ganditoare la mine, asteptand sa ii povestesc.

             Eu: Ellie. O sa plec.

             Ellie: Stiu asta deja! Te duci in Sandown sa filmezi episoadele. Ce e rau in asta?

             Eu: Nu intelegi! Cand am zis ca plec, ma refeream ca plec din UK pe o perioada nedeterminata!

             Am simtit cum alte doua randuri de lacrimi au aparut pe fata mea. Mi se inmuiasera picioarele si simteam ca nu mai aveam nici macar puterea de a ridica un pai.

             Ellie: Stai asa, unde te duci si de ce?

             Eu: In America, pe motiv ca aici, in UK, regizorii nu au toate aparatele necesare pentru serial. Ellie, nu vreau sa plec! Deabea a ajuns Zayn, dupa 3 luni de turneu, iar acum eu plec in America, fie ca vreau, fie ca nu vreau!

             M-am dus in livingul lui Ellie, unde m-am asezat pe canapea. Am vazut-o si pe ea intrand dupa mine. Mi-am sters lacrimile de pe obraji, dar degeaba, din moment ce au aparut altele in locul lor. Ellie a venit in fata mea, s-a asezat pe chilostei si se uita in ochii mei inlacrimati.

             Ellie: Emma, totul o sa fie bine. Crede-ma.

             Eu: Da, totul o sa fie bine pe naiba! Vezi vreo parte buna in toate astea?! Imi doresc sa nu fi castigat premiul asta.

             Ellie: Eei! Daca l-ai castigat, fii sigura ca are o importanta in viata ta! Poate nu vezi acum, dar o sa iti dai seama in timp.

             Ellie mi-a oferit o imbratisare imensa, si m-a intrebat cand trebuia sa plec.

             Eu: Luni dimineata. La ora 9 trebuie sa fiu la aeroport.

             Ellie: Ok.. Hei, ai mancat ceva astazi? Arati cam palida.

             Eu: Nu. Nu am mancat. Am baut doar jumatate de cana de cafea.

             Ellie: Si tu cum vrei sa traiesti, femeie?! Haide, *o trage de mana* trebuie sa mananci ceva!

            Mi-am tras mana din cea a lui Ellie, si m-am trantit din nou pe canapea. Nu aveam nevoie de mancare. Tot ce vroiam era sa dau timpul inapoi, atat de inapoi incat sa nu ma fi inscris la cursul de drama. M-am asezat mai bine pe canapea, ducandu-ma intr-un colt al ei si mi-am pus picioarele pe ea, astfel incat acum stateam cu barbia mea pe genunchi. Am simtit cum ochii mi s-au umplut de lacrimi, asa ca mi-am lasat capul in jos. Ellie a balmajit ceva, singurul cuvant care il auzisem a fost “ciocolata” iar imediat mi-am dat seama ca se ducea dupa remediul vietii ei.

             Nu vroiam sa plec in America. Daca plecam, eram sigura ca totul se v-a destrama. Chestia era ca daca nu plecam, nu mai aveam o sansa ca asta pentru viitorul meu, si mai distrugeam si viitorul a catorva prieteni. Iar daca plecam, ma distrugeam pe mine, cu mana mea. Ce pot sa zic, viata mea era nemaipomenita! Azi dimineata simteam ca traiesc in puf, alaturi de persoana la care tin cel mai mult, iar acum simteam ca totul se prabusea in jurul meu.

             Am vazut-o pe Ellie intrand din nou in livingul ei cu o ciocolata in mana. S-a asezat langa mine si m-a cuprins, incercand sa ma consoleze. Pret de jumatate de ora m-am descarcat incontinuu lui Ellie, iar ea incerca sa ma faca sa vad si partea buna. Chestia era ca la fiecare parte buna, gaseam si partea rea, asa ca ea era taiata imediat de pe lista imaginara a lucrurilor pozitive.

             La un moment dat, simteam nevoia sa fiu acasa, trantita in patul meu, si sa imi afund capul in perna mea.

             Eu: Ellie.. E-eu am plecat. Simt nevoia sa stau in patul meu.

             Ellie: Ok, Emma. Nu mai plange. Totul o sa fie bine! Crede-ma.

             Eu: As vrea eu.

             Inainte sa ies din casa ei, mi-a oferit o imbratisare imensa. In masina, am incercat sa ma calmez, mi-am sters lacrimile, iar dupa am pornit spre casa.

             Cum am intrat inauntru, m-am descaltat rapid, si m-am dus direct in patul meu. In capul meu era vraiste, pentru ca imi aduceam aminte de sentimentele care le-am avut pe toata durata cand Zayn a fost in turneu.  Mi-am dat seama ca acele sentimete v-or fi de doua ori mai profunde decat inainte, iar acest lucru m-a facut sa plang din nou. Stiam ca Ellie ma v-a suna, asa ca mi-am inchis telefonul.

             Peste o ora de stat in pat, am auzit cum cineva a sunat la usa, dar am decis sa nu raspund. Nu vroiam sa vad pe nimeni in acel moment. Soneria a fost apasata de inca cateva ori, iar apoi am auzit cum usa a fost descuiata. Nici atunci nu m-am miscat din pat, fiind total indiferenta la ceea ce se petrecea in jurul meu. Am auzit pasi prin casa, iar apoi am auzit un bocanit scurt in usa de la dormitorul meu, aceasta fiind apoi deschisa.

             Am simtit pe cineva asezandu-se langa mine, iar apoi o mana s-a asezat pe umarul meu. M-am intors timid spre acea persoana, si am vazut ca era Zayn.

             Zayn: Hei babe..

             Am vazut nelinistea din ochii lui, si presupuneam ca Ellie il pusese la curent cu noile vesti. Zayn s-a apropiat de mine, imbratisandu-ma. Imediat, narile mele au fost inundate de mirosul lui specific, lucru care au facut ca lacrimile mele sa apara din nou. Mi-am adus aminte prima data cand plansesem in fata lui Zayn, adica de noaptea cand am fost la concertul lor; de noaptea in care m-am impacat cu el. Apoi, mi-am adus aminte de acel weekend pe care nu il voi uita in viata mea. Weekendul in care viata mea s-a intersectat cu viata lui.

             Eu: Nu vreau sa plec..

             Atat am reusit eu sa murmur printre lacrimi, inca fiind in imbratisarea lui Zayn. Am simtit mana lui cum s-a asezat pe capul meu, mangaindu-ma usor.

             Zayn: Totul o sa fie bine, Emma. I’ll always love you, babe.

             Zayn s-a departat putin de mine, iar apoi mi-a sters lacrimile, iar apoi m-a sarutat.

             Zayn *fredona*: you know you’ll be my life, my voice, my reason to be. My love, my heart is breathing for this..

             Eu: you’re making everything even more hard to take..

             Zayn: You know that I’ll love you like nobody will ever do.

             Zayn m-a imbratisat din nou, si a inceput sa ma consoleze, spunandu-mi ca totul v-a fi bine. Am tinut discutia asta pret de o ora cred, dicutie plina de lacrimi. La un moment dat, Zayn a adus vorba despre mancare, si atunci m-am convins ca Ellie chiar vorbise cu el. Tot nu vroiam sa mananc, iar pentru ca nici din pat nu am vrut sa ma ridic, Zayn m-a luat in brate si m-a dus in bucatarie, unde m-a asezat pe un scaun. Se parea ca venise pregatit, din moment ce pe masa din bucatarie era o punga plina cu ingrediente, dar si cu fast-food.

             Eu: Ai de gand sa ma ingrasi?

             Am ras putin, ceea ce l-a facut si pe el sa zambeasca.

             Zayn: Nu, doar ca m-am gandit ca ti se v-a face foame pana termin eu de pregatit cina. Pentru asta e hamburger-ul ala.

             Eu: Stai asa, gatesti?

             Zayn: Doar daca vei manca.

             In momentul in care am auzit conditia, am dat neincrezatoare din cap, deoarece nu eram sigura pe promisiunea tocmai facuta. Dupa ce mi-a incalzit hamburger-ul cumparat, Zayn s-a apucat de gatit. Din cate am vazut ce cumparase, se pregatea sa faca spaghette bolognese. Am vrut si eu sa il ajut, dar el mi-a zis ca daca interveneam il voi emotiona si nu ii v-a iesi cum trebuie.

             Peste aproximativ o ora, am avut in fata mea o portie de spaghette care pareau extrem de apetisante. Cine a zis ca barbatii gatesc cel mai bine, a avut dreptate, din moment ce imediat ce am gustat spaghettele facute de Zayn, un zambet s-a asezat pe fata mea.

             Dupa ce am terminat amandoi de mancat si strans din bucatarie, ne-am dus in living. Zayn a fost cel care a rupt tacerea dupa ce ne-am asezat pe canapea.

             Zayn: Emma, orice ar fi, oricat de greu ar fi, trebuie sa te duci in America. Si crede-ma, nu numai tie iti v-a fi greu. Din partea mea, stiu ca si eu ma voi simti ca ultimul om. Dar cu toate astea, trebuie sa te duci!

             Eu: Dar..

             Zayn: Nici-un dar, Emma. Si pana cand vei pleca, nu vreau sa plangi. Trebuie sa iti aduci aminte de zilele astea cum erai cu zambetul pe buze, nu umbland cu servetelele dupa tine.

             M-am uitat la Zayn, care mi-a intins inca un servetel, iar apoi am dat din cap. Avea dreptate. Peste cateva zile sau saptamani, stiam ca v-a fi si mai depresiv daca imi aduceam aminte cum plangeam in bratele lui, in loc sa imi aduc aminte cum profitam de fiecare secunda cu Zayn.

             Bineinteles, ambele variante erau dureroase, dar in a doua varianta mai exista si un strop de fericire.

39.

            Sambata, 16 Iunie

             Pe la ora 9 dimineata m-am trezit, iar in momentul in care mi-am intors privirea, am vazut ca locul in care a fost Zayn, era acum liber.

             M-am ridicat din pat, mi-am pus pe mine tricoul lui *care era aruncat pe scaunul de la birou* si o pereche de pantaloni scurti, iar apoi am coborat jos. Am intrat mai intai in baie, aranjandu-mi putin parul din moment ce era in toate directiile. Dupa 5 minute de stat in baie, m-am indreptat si spre urmatoarea oprire, adica bucataria unde eram convinsa ca il voi gasi pe Zayn.

             M-am uitat din jur imprejur in bucatarie, dar nu era nicaieri. In schimb, am vazut cum cafeaua era facuta, si am simtit nevoia de a bea una. Astfel, am luat cana mea preferata din toata colectia si mi-am pus niste cafea in ea. M-am uitat pe geamul din bucatarie si am vazut cum razele soarelui patrundeau in casa, dandu-mi de inteles ca nu v-a fi nici urma de ploaie.

             Gandurile mele s-au evaporat in momentul in care am auzit cum latra Blu afara. Am iesit din bucatarie, inca avand in mana cana cu cafea, si m-am indreptat spre usa care ducea in curtea din spate. Se parea ca atunci cand intrasem in baie nu observasem ca usa aceea era deschisa.

             Zayn: Morning!

             Eu: G’Morning..

             Zayn era in curtea din spate, avand pe el doar pantalonii lui si se juca cu Blu. Imediat ce am vazut abdomenul lui mi-am adus aminte de ceea ce se intamplase aseara, si am simtit cum obrajii mi se inrosesc, asa ca am lasat capul in jos.

             Mainile lui Zayn mi-au atins soldurile, iar imediat am intrat intr-o “imbratisare de dimineata”. L-am imbratisat si eu cu o mana, din moment ce in cealalta aveam cafeaua mea. Zayn mi-a oferit un sarut moale pe frunte, iar apoi si-a indreptat ochii spre mine.

             Zayn: Planuri pe astazi?

             Eu: Doar o intalnire cu profesoara de drama la ora 2pm. Tu?

             Zayn: Interviuri, ca de obicei. Totul pana la ora 5-6 pm.

             Am inceput amandoi sa vorbim despre planurile noastre, si ma bucuram ca nu mentionase nimic despre cele petrecute aseara, pentru ca sigur m-as fi simtit aiurea.

             Zayn: La 11am ar trebui sa fiu deja la un interviu.

             Mi-am intors capul, uitandu-ma spre ceasul din casa, si am vazut ca era deja 10:16am. Zayn mi-a luat cana de cafea din mana, luand o gura din ea iar apoi intrand in casa cu ea.

             Eu: Zayn! Give it back!

             L-am vazut pe Zayn dand din cap in semn de nu, iar apoi am intrat si eu in casa, mergand dupa pasii lui.

             Zayn: Nu iti face bine atat de multa cafea.

             Eu: Dar tu ai facut cafeaua! Plus ca nu am baut mult, doar cateva guri..

             Zayn: Cate cafele ai baut saptamana asta?

             Mi-am lasat privirea in jos, pentru ca avea dreptate. In fiecare dimineata imi faceam ditamai cana de cafea, lucru care nu il faceam inainte. Pe fata lui s-a asezat un zambet triumfator, iar apoi mi-a lasat cana pe masa din bucatarie. Stia ca ma atragea cana aia! A lasat-o anumita acolo! Damn.

             L-am vazut cu coada ochiului cum a iesit din bucatarie, indreptandu-se spre baie. Pentru a-mi alunga gandul diabolic de a termina cafeaua, m-am dus in camera mea unde m-am schimbat in haine normale, haine in care aveam de gand sa merg si la scoala in acea dupa-amiaza.

             Cand am coborat din nou jos, l-am vazut pe Zayn deabea iesind din baie, butonandu-si telefonul.

             Zayn *butona telefonul*: Hei, Emma, trebuie sa plec, vrei te rog sa…

             Eu: Iti dau tricoul? *i-l intinde*

 Zayn *ridica capul din telefon si zambeste*: Exact.

             Zayn a luat tricoul din mana mea, iar apoi m-a sarutat. I-am auzit deodata telefonul sunand, si ca de obicei Bow Chicka Wow Wow si-a facut prezenta pe fundal. Amandoi am zambit la amintirile de aseara iar apoi Zayn a raspuns la telefon.

             Zayn: Da Harry. *pauza* Nu. *pauza* Sunt la Emma. *pauza si zambeste* Nu e adevarat. *pauza* Ok. *inchide* Emma, imediat vine Harry dupa mine.

             Am zambit, iar apoi l-am simtit pe Blu la picioarele mele, tanjind dupa putina afectiune. Ne-am indreptat amandoi spre el, incepand sa il mangaiem si sa il cicalim putin. Imediat a intra si Blu in jocul nostru.

             Peste cateva minute am auzit cum o masina a parcat in fata casei iar apoi telefonul lui Zayn a sunat din nou si dupa cum am crezut, era Harry.

            Zayn: Ok babe. Ne vedem mai tarziu. *o saruta*

            Eu: Ok. Have fun.

            Zayn mi-zambit iar apoi s-a indreptat spre usa de la intrare. Am mers si eu in spatele lui pentru a incuia usa, iar deodata l-am vazut cum s-a intors spre mine, lucru care m-a facut sa ma izbesc putin in el.

            Zayn: By the way, I love you and last night was amazing. I couldn’t wish for better!

            Zayn a schitat un zambet iar apoi si-a lipit din nou buzele de ale mele. Imi simteam obrajii rosii, din cauza amintirilor din capul meu.

             Am auzit un claxon de afara, lucru care ne-a facut pe amandoi sa ne departam. Zayn a deschis usa, facand ca acum sa fie vizibil acel Range Rover. L-am vazut pe Harry la volan si i-am facut rapid din mana, el raspuzandu-mi cu aceeasi moneda.

            Peste doua ore am intrat si eu in masina mea, pregatita sa ma reintalnesc cu profesoara de drama si cu grupul, decisa ca de data asta sa nu intarzii nici macar o secunda!

            Cum era de asteptat, am nimerit peste un trafic nebun, lucru care m-a facut sa ajung la liceu cu ceva nervi in mine. Am intrat in sala de spectacol si i-am vazut pe majoritatea asezati pe scaune. M-am asezat si eu pe un scaun langa Jamie.

            Jamie: Te-am asteptat aseara la petrecere.

             Din vocea lui mi-am dat seama ca nu se simtea chiar atat de bine. Probabil avea o durere insuportabila de cap.

             Eu: Well, nu am mai putut veni.. Am stat acasa.

             Jamie: Acasa? Acasaa?! Emma, castigi un ditamai premiul si tu stai acasa?!

             Jamie si-a pus mana la cap, de durere probabil. Pret de cateva secunde si-a lasat privirea in jos, iar imediat ce si-a mai revenit mi-a oferit o privire care cerea explicatii.

             Eu: Nu am mai putut veni pentru ca am ramas cu prietenul meu. Multumit?

             Jamie: A venit Zayn? *face o fata cicalitoare*

             Eu: Oh, shut up!

             L-am impins din joaca pe Jamie iar el a schitat un zambet copilaresc. Am auzit cum usa salii de spectacol a fost deschisa, iar tocurile profesoarei au facut pe toata lumea sa taca. Imediat ce a ajuns in fata noastra, s-a uitat la fiecare, incercand sa observe cine lipsea. Se pare ca lipseau numai 4 elevi, iar din cate imi zisese Jamie acei 4 nu au putut ajunge la scoala din cauza durerii de cap. Ma pufnea rasul, dar am ales sa imi tin rasul pentru alta data.

             Profesoara: In primul rand, vreau sa va felicit pentru premiul castigat. Dupa munca care ati depus-o, ati meritat acel premiu. De asemenea, v-a trebui sa va comunic niste schimbari, de care am aflat si eu deabea ieri, dupa ce ati primit premiul.

             Dupa ce profesoara ne-a zis modificarile, cativa dintre noi au inceput vorbeasca neincetat in sala bucurandu-se de ele, eu fiind singura care vroiam sa ies din acea sala si sa ajung la Ellie acasa, pentru a putea plange pe umarul ei.