23.

            Sambata 17 decembrie

            Dimineata, am fost trezita de telefonul lui Ellie care vibra incontinuu. Se pare ca Ellie era prea afundata in visele cu unicorni ca sa il mai auda. 

            Eu: HOLY COW! Ellie iti urla telefonul! *isi pune perna pe cap*

            Ellie *se ridica deodata din pat*: E de la Niall. Raspund mai tarziu.

            S a asezat din nou in pat langa mine. Cred ca era vreo 8 dimineata. Oricum, cam dupa 10 minute am auzit o pe mama cand a iesit din dormitor, si pe Blu cum incepea sa patruleze prin casa. Eram nervoasa. Nu imi facusem somnul in totalitate. Mi am afundat capul si mai tare in perna , incercand sa ignor toate sunetele dinafara camerei. 

            Pana la urma m am ridicat din pat, si am tras o si pe Ellie dupa mine. Amandoua ne am dus direct in bucatarie, unde mama deja se apucase sa ne faca micul dejun.

            Mom: Neata, fetelor!

            Noi: Neata...

            Mom: Emma, dupa ce mananci si te pregatesti, sa nu uiti ca trebuie sa il iei pe Jamie, ok?

            Eu: Da...

            Mom: Emma, de ce nu ne ai zis ca ai mai invitat prieteni aseara? As fi pregatit ceva..

            Eu: stai, de unde stii ca a mai fost cineva aici?

            Mom: Pai, aseara m am ridicat din pat sa ma duc pana la baie, iar cand am coborat jos sa vad ce faceti, am gasit o pe Ellie vorbind cu un baiat blond, iar tu dormeai in living pe umarul lui Zayn.

            Eu: Ooh. 

            Nu imi venea sa cred ca mama m a vazut dormind pe Zayn. Si el nu mi a zis nimica despre asta! Nu mi a zis ca mama trecuse pe acolo!

            Eu: Ai vorbit ceva cu Zayn?

            Mom: Nu, m a salutat in soapta si dupa mi a aratat ca dormeai. Dragut in partea lui sa te lase sa il folosesti ca si perna. Totusi, din cauza ta era nevoit sa se uite la TV pe mut..

            Ellie: Eh, parca nu ati sti ca Emma adoarme peste tot!

            Dupa ce ne am terminat micul dejun, eu si Ellie ne am dus sa ne pregatim pentru a pleca. Ellie trebuia sa se duca acasa, eu ma duceam la bunica si in acelasi timp trebuia sa o las si pe Ellie acasa. 

            Pe drum, Ellie nu a zis nimica despre ceea ce s a intamplat aseara. Mi a zis doar ca data viitoare cand vreau sa aflu ceva despre 1D, sa o intreb pe ea, sa nu mai folosesc Google pentru asa ceva. Am aprobat o, si am lasat o sa vorbeasca in continuare. Nu eram prea atenta, pentru ca afara ningea destul de tare si trebuia sa fiu atenta la drum. Am auzit doar ca vorbea despre mancare, craciun si... Linguri? Ok, era ciudat.

            Dupa ce am lasat o acasa pe Ellie, telefonul meu a inceput sa vibreze pe bordul masinii. M am uitat la cine ma apela, si am vazut ca era Zayn. S a trezit " Imma bradford bad boi"?

            Eu: Neata, neata!

            Niall: Buna Emma, scuze ca te deranjez atat de devreme.

            Eu: oh, buna Niall. E ok. Ce s a intamplat?

            Niall: Well, am ora asta libera si ma gandeam daca vrei sa ne intalnim sa continuam discutia de aseara.

            Eu: Eu sunt de acord. Dar Ellie o sa intre la banuieli...

            Niall: Well, lets hope not!

            Pana la urma, ne am ales locul unde sa ne intalnim, adica la cafeneaua Starbucks. Asta insemna ca trebuia sa aman calatoria mea spre Milford. Oricum, o sa incerc sa vorbesc foarte repede cu Niall ca sa nu ne vada nimeni. Nu mai vreau sa apar in nu stiu ce revista si sa fiu atacata de intrebarile fanelor din liceul meu.

            Cand am ajuns in Starbucks, Niall era deja acolo, avand in fata doua cafele medii iar el manca niste cookies. Inainte sa ma asez la masa, m am uitat la ceas si am vazut ca era deja 10:37. I am explicat lui Niall ca nu puteam sta mai mult de 11:15. El m a inteles, si amandoi am trecut direct la subiect. Era destul de usor sa vorbesti cu Niall, si destul de dragut. Conversatia noastra a fost intrerupta, cand cineva m a atins pe umar. M am intors, si am vazut o pe Robin, care nu mai putea respira.

            Eu: Buna Robin!

            Robin: B-b-buna! 

            Mi am dat seama ca nu se uita la mine, ci avea privirea fixata pe Niall, care isi savura cafeaua fara niciun stres. Am incercat sa ii atrag atentia lui Niall prin anumite gesturi *avea un fan care era gata sa tipe in orice secunda*, in schimb nu m a observat. 

            Eu: NIALL!

            Niall *se uita confuz la Emma*: ce?

            Ii fac semn spre Robin, dandu i de inteles ca este o fana. Niall in sfarsit imi intelesese mesajul, pentru ca s a ridicat de la masa *cam cu jale pentru ca nu vroia sa isi paraseasca cafeaua* si a facut cateva poze cu Robin. Fericita, aceasta a plecat imediat ce Niall i a mai semnat si nu stiu ce foaie. Nici macar nu mi a mai zis "pa", dar am zis ca totul a fost din cauza emotiilor.

            Eu: Eu ar trebui sa plec. 

            Niall: ok. Merci ca ai venit. 

            Eu: nicio problema, si oricand.

            M am ridicat de la masa si m am echipat de iarna. Niall s a ridicat si el de la masa pentru ca isi terminase cafeaua si a iesit odata cu mine din cafenea. 

            Cand am urcat in masina am dat drumul la maxim la caldura si am pornit spre bunica Marylou. Pe drum, mi am deschis radioul si i am auzit pe baieti cantand What makes you beautiful.

            Cum ascultam melodia, nu imi venea sa cred cat de tare se schimbase viata mea..

            Mai pe seara

            Mor de plictiseala! Nici nu stiu ce sa mai fac. Mi am facut manichiura si pedichiura, mi am facut curatenie prin camera si m am si jucat cu Jamie si Blu. Vroiam sa o sun pe Ellie sa vorbim, dar acum era la intalnire cu Niall. Am hotarat sa ma duc la o plimbare scurta. Nu stiam pana unde, dar trebuia sa ies din casa. 

            Cand am iesit afara din casa am vazut ca pe jos era o gramada de zapada, si inca mai ningea. Ca sa nu ma simt singura, l am scos si pe Blu cu mine la plimbare. Dupa zece minute de mers imi parea rau ca il luasem cu mine. Adica, ma tara la toti copacii! La un moment dat, mi am simtit telefonul vibrandu mi in buzunar, si am vazut ca ma suna Zayn.

            Eu: Hello.

            Zayn: Hei! Ce faci?

            Eu: Ma plimb.. tu?

            Zayn: tocmai am iesit din studio.

            Eu: Studio? Ooh, da, am uitat.

            Zayn *rade*: mda. Pe unde esti?

            Eu: Acuma cateva minute am trecut de casa lui Ellie.

            Zayn: Oh, cumva sunt prin preajma!

            Am hotarat cu Zayn sa ne intalnim in parcul de langa casa lui Ellie. Am ajuns inaintea lui, dar asta nu ma deranja din moment ce Blu era cu mine. Pana a ajuns el a trebuit sa am grija de Blu care sarea pe toate femelele si se lua la harta cu ceilalti caini.

            Zayn: Blu! Sezi!

            M am intors si l am vazut pe Zayn apropiindu se de mine si de Blu, care, spre surprinderea mea statea jos si dadea totusi din coada.

            Eu: Asculta de cineva! Finalllyyy! Unde erai acuma 5 minute cand sarea pe toata lumea?

            Zayn *rade*: trebuie sa stii cum sa te porti cu el. 

            Am inceput sa ne plimbam prin parc, iar pentru ca nu era niciun caine prin preajma Zayn mi a zis sa ii dau drumul lui Blu din lesa.

            Eu: WTF?! nu ii dau drumul! Daca fuge si nu mai vine?

            Zayn: o sa fuga, dar o sa vina inapoi.

            Eu: garantezi tu ca vine inapoi?

            Zayn: Da. O sa se intoarca la tine.

            M am apropiat de Blu si i am scos lesa. Cand s a vazut liber, a inceput sa fuga ca un nebun, iar cand am vazut ca s a departat prea tare am vrut sa fug dupa el dar Zayn m a prins de mana in semn sa il las in pace.

            Eu: Si daca nu mai vine?

            Zayn: Emma, o sa vina! Stai calma!

            I am zis ca daca nu o sa vina inapoi, o sa fie numai vina lui si i am aruncat in fata cu zapada. Pentru ca l am luat prin surprindere cu zapada, Zayn a tresarit destul de tare cand i a venit in fata.

            Zayn: Tot timpul trebuie sa imi dai cu zapada? *rade* de data asta nu scapi asa usor!

            Zayn s a aplecat si a facut un bulgare de zapada care l a aruncat in mine. Fara sa ne dam seama, am inceput sa ne jucam ca doi copii cu zapada. Adica, ne bateam cu zapada. Pentru ca eram o tinta destul de usoara, am hotarat sa il sperii pe Zayn putin. Astfel, cand m am ferit de un bulgare din partea lui, am cazut singura jos si m am prefacut ca m am lovit la mana

            M am bazat pe tot ceea ce am invatat la orele de drama pentru toata scamatoria asta. Cand i am zis lui Zayn ca m am lovit la mana, a venit spre mine si m a intrebat la care mana.

            Eu: stanga.

             Mi a luat mana si a inceput sa o miste intr o parte si alta. Cand am vazut cat de aproape era de mine am zis ca aia era sansa mea. M am ridicat deodata de jos si l am impins pe Zayn in zapada de unde nu s a putut ridica pana cand nu l am acoperit de zapada *statea pe el, de aia nu s a putut ridica*. Normal ca mi am primit si eu ceva zapada, dar am avut noroc ca in acel moment a aparut si Blu, care a inceput sa dea si el cu zapada pe Zayn.

            Pana la urma mi am adus aminte ca are o voce care lumea crede ca trebuie pastrata, asa ca m am oprit. Cand s a ridicat de jos era plin de zapada. Am inceput sa rad de el, dar dupa ce m am oprit din ras l am ajutat sa se scuture de zapada.

            Zayn: tu esti inamicul, nu ar trebui sa ma ajuti!

            Eu: si tu erai inamicul, si nu aveai voie sa ma ajuti, cu toate ca nu eram ranita.

            A inceput sa rada, iar eu i am pus inapoi lesa lui Blu. Cand s a vazut din nou in lesa a inceput sa faca ca un nebun, iar eu nu il mai puteam controla deloc. Aveam impresia ca mancase ceva stricat. 

            Zayn: Da mi mie lesa

            Eu *ii intinde lesa*: nu inteleg ce are.

            Zayn: cainii fac urat la frig.

            Cum a intrat in mana lui Zayn, Blu s a mai potolit. Eram surprinsa, nu numai de faptul ca Zayn se descurca cu cainii ci si ca Blu asculta de el.

            Zayn: Um, ce vroiam sa te intreb. Stiu ca e de ultim moment, dar, ti ar placea sa vii cu noi cateva zile la munte? Niall cred ca o intreaba pe Ellie chiar acuma.

            Eu: ai zis ca e de ultim moment, adica?

            Zayn: pentru ca ar trebui sa plecam maine la amiaza..

            Eu: nu stiu ce sa zic. Am sa te sun in seara asta cand ajung acasa.

            Zayn: ok.

            Dupa asta Zayn a inceput sa imi dea cateva sfaturi cum sa ma comport cu Blu.  Astfel, dupa ce ne am despartit am incercat sa fac ceea ce mi a zis el, iar Blu a reusit performanta de a merge ca un caine normal! Eram mandra de el. 

            Cand am ajuns acasa am simtit mirosul de prajituri proaspat scoase din cuptor. M am dus direct in bucatarie si am vazut o pe mama cum scotea niste negrese din cuptor. Arata apetisant! Totusi, nu le puteam manca inca. In schimb, mi am facut o ciocolata calda pentru ca imi era frica sa nu racesc. Mi am adus aminte de ce i am facut lui Zayn si deodata mi s a facut frica ca poate o sa raceasca. Am scos telefonul din buzunar si i am scris un mesaj cu cateva pastile care sa le ia sa nu raceasca. Peste cateva minute am primit si reply ul in care mi a multumit si in care ma intreba daca ma mai gandisem. Fuck. Uitasem complet.

            Am inceput sa ii explic mamei de ceea ce mi a zis Zayn, iar ea mi a spus ca trebuie sa vorbesc cu tata despre asta. 

            Daca vorbeam cu tata, o sa incerce sa aibe cu mine acea discutie tata fiica. Si totul o sa se transforme in ceva foarte penibil pentru amandoi. Am rugat o pe mama ca inainte sa vorbesc cu tata sa imi puna ea o vorba buna in legatura cu asta. Ea a dat din cap in semn de "da", si mi a intins o farfurie plina cu negrese. Am vrut sa le mananc pe toate, dar stomacul meu zicea ca e plin. Cand am dat prajiturile deoparte, am auzit usa de la intrare deschizandu se, semn ca tata ajunsese acasa. M am ridicat de la masa si i am facut semn mamei ca ma duc sus, in camera mea pentru ca ea sa poata avea discutia cu el.

            Peste cateva minute, tata a venit in camera la mine, cu o farfurie de negrese in mana.

            Dad: te uiti peste hainele de iarna? *Emma se uita concentrata in dulap*

            Eu: nu, doar ma gandesc ce pijamale sa port.

            Dad: Pai, acuma poti purta ceva subtire, pentru ca e destul de cald, dar, zilele urmatoare, trebuie sa te asiguri ca porti ceva mai gros. Am auzit ca e destul de frig zilele astea la munte.

            Imi venea sa sar in sus de fericire cand tata mi a zis ca pot merge la munte cu baietii. Asta se intampla cand o rogi pe mama sa te ajute. Cel putin la mine. Dupa ce tata a iesit din camera, am sunat o pe Ellie. Ne am intins amandoua la vorba, pentru ca ea mi a zis fiecare detaliu din intalnirea ei cu Niall. La sfarsit, mi a zis ca o invitase la munte, iar parintii ei au acceptat. Atunci i am zis ca si pe mine m a chemat Zayn. A ramas tacuta cateva secunde *nu isi dadea seama daca i a zis prin telefon sau daca s au intalnit -nu ii spusese nimic-* dar dupa si a revenit la normal. Am stat amandoua la telefon in timp ce ne faceam bagajele, iar intre timp mi am adus aminte sa ii dau raspunsul si lui Zayn.

            Se pare ca nu degeaba nu am avut eu niciun plan pentru vacanta asta. Planurile apareau pe neasteptate!