41.

            Duminica, 17 Iunie partea I

            M-am trezit in momentul in care Zayn a inceput sa se joace cu o suvita din parul meu. Eram cu spatele la el, asa ca am putut deschide ochii si sa ma gandesc la tot ceea ce imi venea in minte.

            Em: „Ultima zi in Londra, nu? Cine ar fi crezut ca voi ajunge si ziua asta..”

            M-am intors cu fata spre Zayn, iar el mi-a zambit, murmurand in acelasi timp un „buna dimineata”. Imediat dupa asta imi venise ideea pentru intreaga zi.

            Eu: Zayn, aveti ceva planuri pe ziua de astazi?

            Zayn a dat usor din cap in semn de nu, iar apoi i-am zis ideea mea de a-i chema pe toti aici, pentru a sta impreuna. Iar prin toti ma refeream la Liam, Harry, Louis, Ellie, Niall si Robin.

            Zayn: Mie imi suna a distractie. Nu cred ca te vor refuza.

            Eu: Deci il pot chema si pe Jamie.. *zambeste*

            Zayn: Acuma imi suna a bataie intre mine si Jamie. *rade*

            Am chicotit si eu putin, cu toate ca stiam ca mai bine de 50% din acea gluma era purul adevar. Ne-am ridicat amandoi din pat, si ne-am indreptat spre baie, eu luand si telefonul dupa mine. L-am deschis si am vazut ca aveam apeluri din partea lui Ellie, dar si din partea mamei. Mi-am adus aminte ca parintii inca nu stiau de faptul ca trebuia sa plec in America, asa ca am decis sa ii sun.

            Rau am facut. Adica, stiam ca trebuia sa le zic, dar nu de dimineata. M-au tinut cam o ora si ceva la telefon. Mama a inceput sa planga, pentru ca nu era langa mine sa imi puna si ultima soseata in geamantan, iar tata ca de obicei era foarte indiferent de toate. Si Jamie, fratele meu, a plans la telefon cand a auzit ca v-a trebui sa plec in America, lucru care mi-a facut inima chiar sa se rupa in doua. La sfarsitul convorbirii, adica dupa ce o mai calmasem pe mama mi-au zis ca isi gasisera o casa noua, doar ca nu aveau de gand sa stea prea mult in ea. Mi-au explicat ca era doar ceva de moment, pana isi gaseau alta mai buna.

            Dupa ce i-am sunat si pe ceilalti, chemandu-i la mine acasa, m-am dus si m-am schimbat de pijamale. Cand am intrat in living, am vazut ca Zayn nu era acolo. M-am asezat lejer pe canapea, incepand sa schimb canalele de la televizor. Am auzit niste zgomote de sus, probabil din dormitorul meu, urmate de un „What the..” din partea lui Zayn, iar imediat dupa asta, l-am vazut intrand in living cu laptopul meu in mana.

            Se pare ca inca nu se schimbase de pijamale, pardon, nu se schimbase de pantalonii de pijamale, simtindu-se mult prea comfortabil in ei.

            Zayn: Sper ca nu ai uitat ca imi esti datoare cu un twitcam.

            Eu: Ce?! De unde sunt eu...

            Nu am apucat sa imi termin fraza, din moment ce Zayn deja incepuse twitcamul. A inceput printr-un simplu salut, urmandu-l si eu repede. Eram varza la chestiile astea. Apoi s-a introdus, lucru destul de ciudat, din moment ce credeam ca toata lumea stia cine era, dar apoi m-am introdus si eu, doar ca Emma.

            Prima interbare care am vazut-o amandoi, m-a amuzat la culme. Aveam o senzatie ca acel twitcam nu v-a fi chiar atat de plictisitor.

            Q: „Emma, am auzit ca ai cumparat un test de sarcina, si ca a iesit pozitiv. Ce ai de gand sa faci acum?”

            Eu: Man! Asta era un secret! Ce naiba? Inca nu trebuia sa afle!

            M-am uitat in jos spre burta mea, si am inceput sa o mangai usor. L-am vazut pe Zayn atintindu-si privirea spre ea.

            Zayn: Babe, esti...

            Eu: Well, nu am vrut sa afli asa.. dar...

            Zayn si-a marit ochii spre mine, iar apoi schimba priviri cand la fata mea, cand la burta mea.

            Eu *rade*: Nu, Zayn. Nu sunt. A fost o gluma. Zvonul e fals!

            Zayn a zambit, iar apoi si-a lasat privirea in jos pentru ca nu isi daduse seama de ironia mea. Am auzit cum telefonul lui a inceput sa sune, iar legendara melodie Bow chicka wow wow  si-a facut aparitia pe fundal. De data asta mi-am lasat eu privirea in jos, simtind cum obrajii incep sa-mi prinda culoare.

            Zayn *fredona*: Bow chicka woow woow...

            L-am ghiontit din joaca, iar apoi s-a ridicat de pe canapea, indreptandu-se spre hol pentru a putea vorbi la telefon.

             Imediat ce a plecat, am fost atacata de o multime de intrebari.

             Eu: Ughhh… Nu sunt prea buna la chestii din astea. *se uita la intrebari*

             Q: „cele mai frumoase amintiri de cand i-ai intalnit pe 1D?”

             Eu *se uita in gol, incercand sa faca o selectie*: well, probabil primul sarut iar apoi o chestie intre mine si Harry. *zambeste in momentul in care isi aduce aminte de 7 minutes in heaven*

            Q: „cand este urmatoarea voastra aniversare?”

            Eu: Umm, martia asta. Facem 6 luni…?

            Zayn *isi indreapta capul in living in timp ce vorbea la telefon*: 7, Emma!

             Eu: Oh, da, 7. Scuze! Emotiile.

             L-am auzit pe Zayn indepartandu-se de living, inca vorbind la telefon.

             M-am facut mai comoda pe canapea, dandu-mi seama ca v-a mai dura ceva vreme pana se v-a intoarce el. Am decis ca voi raspunde la cateva intrebari, care le vedeam, pentru ca apareau altele destul de repede.

             Q: “Care e mancarea ta preferata?”

             Eu *striga, pentru a fi auzita de Zayn*: Spaghette bolognese!

             Am chicotit, si mi-am lasat privirea in jos, aducandu-mi aminte de cina care a pregatit-o el aseara. Doar de cina. Nu vroiam sa imi aduc aminte si de celelalte petrecute.

             Q: “Unde este Zayn?”

             M-am uitat prin living, incercand sa vad daca nu cumva venise, dar nu era prin preajma.

             Eu: Vorbeste la telefon. Vine imediat.

             Am inceput sa raspund la intrebarile fetelor, si unele erau destul de amuzante. Peste cateva minute a aparut si Zayn in camera, deabea inchizand apelul.

             Eu: Wow, o sa arda linia telefonica daca mai vorbesti atat de mult *rade*

             Zayn: se mai intampla. Acum sunt pregatit de twitcam *se aseaza pe canapea* lets get started!

             Nici 10 secunde nu trecusera, ca au aparut o gramada de “welcome back, Zayn!”. El a zambit, iar apoi le-a multumit tuturor. Timp de 15 minute a raspuns incontinuu la intrebarile care le primea si am ramas uimita cat de bine se descurca. Nu era ca mine, care deabea impletuceam cateva cuvinte si mai adaugam si cate un “umm.. sa ma gandesc..” sau “nu stiu sigur”. In timp ce Zayn raspundea la o intrebare, am auzit cum cineva a sunat la usa, asa ca m-am dus sa deschid.

             Ellie: Hei, am ajuns prea devreme?

             Ramasesem surprinsa sa ii vad pe baieti si pe Ellie in fata usii mele. Nu imi venea sa cred cat de rapid trecuse timpul. Deja era ora 14pm, ceea ce insemna ca acusi trebuia sa apara si Robin. Am murmurat un “nu”, iar apoi i-am lasat sa intre in casa. Baietii m-au intrebat unde era Zayn, iar eu am facut semn spre living.

             Eu: …wait, e pe twitcam!

             Liam: Serios? Haideti sa ne salutam fanele, mates!

             Ellie a inceput sa chicoteasca in momentul in care a auzit legendarul “Hi, we’re One Direction!”. Imediat dupa asta, am fost surprinsa intr-o imbratisare imensa din partea ei, si aveam un sentiment ca voi mai ramane acolo pentru inca cateva momente.

             Ellie: Te-ai mai linistit?

             Eu: Daca faptul ca am incercat sa ignor gandul ca maine trebuie sa plec in America se pune, atunci da, m-am linistit.

             Ellie: Am incercat sa te sun ieri, sa vad ce mai faci..

             Eu: Stiu. Ai incercat sa faci asta dupa sau inainte de a vorbi cu Zayn?

             Ellie a deschis gura sa zica ceva, dar vazand ca sunt serioasa a lasat capul in jos. Am prins-o de mana si am luat-o in living, unde erau si ceilalti. Se parea ca terminasera cu acel twitcam, iar acum ascultau muzica de pe laptopul meu si schimbau canalele de la TV.

             Eu: Ok, nu cred ca o sa stam asa toata ziua. Pentru ca nu asa mi-am imaginat ultima mea zi in Londra.

             Am ras putin, iar imediat dupa asta am vazut cum toate privirile erau asupra mea. Louis s-a ridicat dintr-o data de pe canapea si se indrepta spre mine. Cand a ajuns in fata mea mainile lui puternice au ajuns in jurul corpului meu, tinandu-ma strans.

             Louis: Imi v-a fi dor de tine!

             L-am imbratisat si eu pe Louis, incercand sa imi alung  intepaturile din ochi.

             Eu: Si mie Lou imi v-a fi dor de tine. Imi v-a fi dor de toti!

             Louis mi-a dat drumul din imbratisare, s-a uitat la mine cu o fata de catelus plouat, iar apoi m-a imbratisat din nou, de data asta mimand ca si cum ar plange pe umarul meu. Am inceput sa rad, iar apoi l-am mangaiat usor pe spate.

             Eu: Oh, ironia..