19.

            Dupa concert

             Pentru ca ma izbisem in Zayn din greseala, atmosfera dintre noi doi era si mai ciudata decat de obicei. Nu pot spune ca am uitat ceea ce a facut doar pentru faptul ca m a descris atat de frumos pe scena. Numai eu si Zayn eram tacuti si gata de plecare, in timp ce ceilalti, impreuna cu Ellie radeau si se distrau.

             Eu: Ellie, haide odata.

             Ellie: ups, scuze. Acuma vin. Bye guys!

             Niall *o prinde pe Ellie de mana si o trage spre el*: Ne,ne,ne , Emma. Ellie trebuie sa vina undeva cu mine

             Eu: mno, ok. Distrati va si nu uitati sa folositi protectie.

             Ellie: EMMA!!

             Louis: buna asta Emma, buna, buna. *rade*

             Niall si Ellie si au lasat amandoi privirile in jos pentru ca amandoi erau rosii in obraji.

             Harry: ohh, uite Boo-Bear! Uite ce draguti suunt! Uita te!

             Louis: da Harreh. Ai dreptate. Sunt adorabili. Dar mai adorabili sunt…

             Liam *ii astupa gura lui Louis*: louis, deja stim ca tu si Harry sunteti mult mai adorabili decat oricine altcineva.

             Louis *da sa ii muste mana lui Liam*: Liam, nu ma fa sa o aduc pe doamna Lingura.

             Liam a facut o fata speriata si s a indepartat incetul cu incetul de langa Louis, ajugand in dreptul meu.

             Liam: Emma! Ma bucur ca ai venit la concertul nostru! Sper ca ti a placut!

            Eu: da, sigur. Normal ca mi a placut. *zambeste*

            Niall *se uita la ceas*: scuze mates, dar eu si Ellie trebuie sa plecam.

             Louis: time for wooHoo, Niall?

             Harry: shut up ya sexy beast!

             Eu: am plecat si eu guys. Ne mai vedem! Zayn, multumesc pentru bilet.

            Zayn: nicio problema.

            Liam: stati ca plecam si noi acuma!

             Am iesit toti din sala de concerte, iar Niall si Ellie s au despartit de grup, zicand ca trebuie sa mearga pe jos.

             Eu: ok, eu am plecat. Masina mea este chiar peste strada. Bye guys.

            Liam, louis si Harry mi au facut semn din mana in timp ce se urcau in masina lor, iar Zayn se pare ca m a prins de maneca de la palton, oprindu ma din mers. M am intors la el, dandu mi seama ca acea discutie o sa aibe loc chiar acum.

             Eu: trebuie sa vorbim, nu?

             Zayn: da.. Dar nu aici. Ne poate vedea oricine.

             M am uitat la ceas si era deja ora 20pm. Nu cred ca s ar fi suparat ai mei daca imi aduceam un prieten acasa.

             Eu: ok. Atunci hai la mine. Nu o sa ne urmareasca nimeni acolo, decat parintii mei sa se asigure ca nu facem altceva.

             Zayn mi a zambit si a zis ca este de acord cu mine. I am facut semn sa intre in masina, in schimb sa stea pe bancheta din spate pentru ca acolo aveam geamurile fumurii mai accentuate decat cele din fata.

            Emma&Zayn

            Cand am ajuns acasa cu Zayn, i am zis sa ma astepte in sufragerie, iar ca si companie i l am adus pe Blu, stiind ca dorea sa il vada de mult timp.

             M am dus la etaj, in camera parintilor, unde i am gasit pe amandoi citind in pat.

             Eu: hei, am ajuns acasa de la concert. Sper ca nu v a suparati, dar am adus un prieten cu mine. Trebuie sa vorbim despre ceva si nu am gasit niciun loc mai potrivit decat aici.

            Dad: fata sau baiat?

             Eu: baiat.

             Dad: EMMA!

            Eu: nu o sa se intample nimica. Promit. Nimic!

            Dad: daca se intampla ceva, pustiul ala nu o sa iasa intreg din casa asta.

             Eu: am inteles!

             Am inchis usa de la dormitorul lor si am coborat jos unde l am gasit pe Zayn jucandu se cu Blu. Se parea ca s au apropiat destul de repede. I am facut semn lui Zayn sa il lase pe Blu si sa vina dupa mine. Cum era normal, l am dus in camera mea, iar eu m am asezat pe pat.

            Am inceput sa vorbim despre ceea ce s-a intamplat, iar din privirea lui puteam sa observ ca ii pare cat de cat rau pentru ca nu mi a zis. Zayn mi-a explicat inca odata de ce nu a vrut ca eu sa aflu ca el defapt e in One Direction, si am incercat sa ma pun in locul lui.

            Eu: Sincer, si eu daca as fi fost in locul tau poate reactionam asa, dar la un moment dat, dupa ce am cunoscut persoana, ii zic despre mine. Ca sa nu afle acea persoana din alta parte.

            Zayn: Stiu. Ai dreptate. Si am vrut sa iti zic, dar atunci ai aparut tu la concertul nostru.

            Eu: Si atunci a fost ziua cat toate au cazut deodata...

            Mi-am adus aminte ca in acea zi l-am vazut pe Eddie cu alta fata. Mi-au dat lacrimile, pentru ca eu chiar tinusem la idiotul ala. Nici pana acuma nu puteam sa imi dau seama ce fel de persoana era Eddie. Parca nu era deajuns ca in ziua aia aflasem despre Zayn, trebuia sa il mai vad si pe idiotul ala. Fara sa imi dau seama, din cauza amintirilor, am inceput sa plang.

            Em: „Wtf, opreste-te. De ce plangi in fata lui? Opreste-te!”

            Zayn: Emma, ce s-a mai intamplat in acea zi?

            M-am uitat la el, nestiind daca sa ii zic sau nu. Adica,ce imi putea face el daca ii ziceam ca atunci l-am vazut pe Eddie in oras? Nu putea sa imi faca nimica. Probabil nici nu il interesa.

            Eu: Nimic. Ce sa se intample?

            Zayn: Emma, nu spune ca nimic. Sunt sigur ca s-a mai intamplat ceva, pentru ca nu iti dau lacrimile de aiurea.

            Eu: Nu s-a intamplat nimic altceva decat ca in acea seara, am hotarat sa ma despart de Eddie. Atata.

            Zayn: Ce?! De ce? Doar tineai la el. De ce, Emma?

            Eu *i-au dat din nou lacrimile*: Da! Tineam la el, dar ce rost avea daca el spunea ca tine la mine si dupa ce pleca de langa mine se ducea si se pupa cu alta?! Care mai era rostul sa fiu cu el?!

            Dandu-mi seama ca nu imi mai puteam tine in frau lacrimile, mi-am luat perna de langa mine si mi-am pus capul ea. Nu vroiam sa ma vada plangand.

            Deodata, am simtit mana lui Zayn cuprinzandu-ma si tragandu-ma spre pieptul lui. Cred ca aveam nevoie sa plang pe umarul cuiva, pentru ca atunci cand m-a tras spre el am lasat perna deoparte si l am imbratisat.

            Il auzeam pe Zayn cum incerca sa ma linisteasca, dar nu intelegeam nimic din ceea ce imi zicea el.  La un moment dat, cand mi am dat seamaca statusem prea mult pe pieptul lui plangand, m-am ridicat deodata si mi-am sters la lacrimile. Eram stanjenita, pentru ceea ce am facut, iar tot ceea ce am putut ingana dupa ce m-am ridicat au fost scuzele mele.

            Zayn: Nu ai de ce sa te scuzi, adica, aveai nevoie de cineva care sa te asculte, iar eu o sa fiu tot timpul alaturi de tine. Chiar daca esti tu suparata pe mine, sau nu vrei sa vorbesti cu mine. O sa fiu tot timpul de partea ta.

            Cand am vrut sa ii spun ceva lui Zayn, gandurile mele au fost alungate cand mama si tata au deschis usa de la dormitorul meu. Mi-am dat seama ca verificau ca nu cumva sa facem altceva. Am inceput sa rad, ceea ce i-a surprins pe toti din camera. M-am ridicat de pe pat, tragandu-l si pe Zayn dupa mine.

            Eu: Mama, tata, el este Zayn.

            Zayn: Uuhh..umm.. buna seara.

            Dad: Da,da, buna. Asculta, sa nu care cumva sa iti treaca prin cap sa faci ceva, ca nu o sa iesi din casa asta..

            Mom: ei,ei, calmeaza te. Sunt adolescenti. Lasa i in pace.

             Dad: dar daca…

             Mom: totul o sa fie ok, nu te mai alarma atata. Haide in camera, o sa il trezesti pe Jamie.

             Ma pufnea rasul dupa ce au iesit amandoi din camera. Zayn s a intors spre mine si avea o fata destul de confuza.

             Eu: stai calm, asa e tata.

             Dupa asta, am inceput sa vorbim chiar despre toate, dar fara secrete.

            Eu: stii, nu te am intrebat niciodata, dar, unde mi ai gasit telefonul?

            Zayn: in seara cand am ajuns la hotel, nu era nicio fana in fata lui. Iar cand m am dat jos din masina am vazut in fata unei banci telefonul tau.

             Eu: oh, da. Ma asezasem acolo cand Blu nu se hotara unde sa isi faca nevoile *rade*

            Imi pare bine ca pana la urma ne am impacat. De asemenea, imi parea bine ca in sfarsit m am hotarat sa inteleg faptul pentru care nu mi a zis despre trupa. Normal ca toata noaptea am stat si am vorbit despre lucrurile care nu a putut sa mi le spuna in weekendul in care am stat la el.

             Lucrurile se schimbau pentru mine, pe zi ce trece, din ce in ce mai mult.

            Niall&Ellie

            Eu: si, Naill unde mergem? 

            Eram emotionata. Nici nu credeam ca o sa fiu in stare sa il intreb ceva si el sa inteleaga. 

            Niall *o prinde de mana*: e o surpriza Ellie, ai rabdare.

            Aveam impresia ca o sa imi sara inima din piept in momentul in care m a prins de mana. Noroc ca Niall si a dat seama cat de emotionata eram, asa ca incepuse sa vorbeasca incontinuu, incercand sa imi diminueze emotiile. Erau momente in care face totul sa fie mai rau dar si momente in care ma relaxa si uitam pentru cateva secunde de emotii.

            La un moment dat, Niall s a intors deodata din drum.

            Niall: oh Doamne. M am luat cu vorba si am trecut de surpriza. I'm such a fool!

            Am inceput sa rad, iar cand ne am intors, Niall s a oprit in fata unui restaurant, dar care avea toate luminile stinse. Credeam ca Niall nu observase asta, ceea ce era imposibil, dar totusi i am zis ca am mers pana aici degeaba, pentru ca restaurantul e inchis.

            Niall: Ellie, ai incredere in mine.

            M a luat de mana si m a tras in restaurant, unde s au deschis luminile deodata, iar in mijlocul salii era doar o singura masa, de doua persoane. 

            Ellie: "Doamne, de cate ori am murit astazi?"

            Am ramas socata cand am vazut ce a pregatit Niall. Era asa un scump. Simteam ca nu mai pot spune nimica din cauza emotiilor. Nu imi venea sa cred. 

            Ellie: Visez?

            Niall: e real, Ellie.

            Ne am asezat la masa, iar un domn a venit si ne a luat comanda. Daca nu erau emotiile si gandul ca baiatul care il ador a facut asta pentru mine, poate ma simteam stanjenita ca eram singurii intr un restaurant atat de superb.

            Nu imi pasa ca toti cei care lucrau acolo puteau auzi convorbirile mele cu Niall si nici nu mai credeam ca extraterestrii o sa il fure. Totul era perfect. Vroiam sa imi pun viata pe stop, si sa profit de acele emotii, sentimente si momente pana ma satur. *nu ca m as fi saturat vreodata*

            Ca de obicei, Niall terminase de mancat inaintea mea si astepta sa termin eu.

            Niall: stii, surprizele nu se termina aici..

            Ellie: adica?

            Niall: nimic. O sa afli imediat.

            Asta m a pus pe fuga. Am dat in fata platoul, sugerand ca eram si eu gata de plecare. Niall a inceput sa rada de ce facusem iar eu ma simteam bine sa stiu ca zambetul ala era din cauza mea. 

            Cand am iesit din restaurant am observat ca tot timpul cat am fost noi inauntru ninsese iar acum era o gramada de zapada pe jos. Pana sa ajungem la urmatoarea surpriza a lui Niall, ne am batut cu zapada, astfel incat in aproximativ 5 minute eram albi total. 

            Niall: sper ca mai ai energie.

            Ellie: de ce?

            Niall: stai sa reformulez. Sper ca mai ai energie pentru a patina cu mine.

            Ellie: o doamne! Tu glumesti?!

            Niall: am glumit eu vreodata?

            Ellie: vrei sa raspund la asta?

            Niall: nu. Nu chiar.

            Ellie: ok. Atunci, da, mai am energie. Si mai am si energie ca sa rad de tine cand o sa cazi pe gheata. 

            Niall: daca o sa cad eu, o sa cazi si tu...

            Ellie: pfhesnf... Nu prea cred.

            Pana la patinoar am povestit despre talentele noastre pe gheata. Adica, ne am zis unul altuia cele mai funny cazaturi pe gheata de care am avut parte, sau, pe care le am vazut.

            Nu stiu cum a reusit, dar si la patinoar am fost singurii de pe gheata. Niall a incercat sa faca cateva scheme dar de cele mai multe ori se impiedica in propriile lui picioare, dar nu cadea.

            Niall: Ellie, uite!

            M am intors spre el si mi a aratat cum merge cu spatele.

            Ellie: fii serios! Asta faceam cand aveam 8 ani!

            Niall: dar eu ma dau cu spatele mai bine decat tine!

            Ellie: nup. Nu ai cum.

            Niall: ne intrecem cu spatele?

            Ellie: poti fi sigur de asta!

            Ne am pus amandoi unul langa altul, iar cand am dat startul Niall si a cam incetinit pornirea. In schimb, cand eu l a intrecut, a ajuns imediat in dreptul meu.

            Am vrut sa il intrec dar el m a prins de mana. Pentru ca m a luat pe nepregatite, mi am pierdut echilibrul si am cazut amandoi jos.

            Ellie *rade*: O Doamne!

            Niall: you fall, I fall..

            Fraza asta mi a potolit rasul. L am vazuf pe Niall cum si a lasat privirea in jos, iar cand si a ridicat capul s a uitat direct in ochii mei, lucru care m a facut sa rosesc complet, dar nu puteam sa imi las capul in jos pentru ca atunci Niall s a apropiat de mine si m a sarutat.

            Imi simteam obrajii arzand, si nu mai simteam nimica. Nu mai conta ca stateam pe gheata. Corpul meu se obisnuise cu ideea jos rece, sus cald/fierbinte/ fucking hot!

            Nu stiu cat a durat sarutul ala, dar stiu ca am stat o perioada buna pe gheata aia, fara sa scoatem niciun cuvant. 

            Imi doream ca momentele alea sa nu se termine niciodata. Sa stam asa pana o sa imbatranim. Nu credeam ca o sa zic asta, si nici nu credeam ca o sa imi doresc asta, dar in ultima perioada de timp mi s a demonstrat ca visele devin realitate si ca imposibilul este posibil.