42.

            Duminica,  17 Iunie partea a II-a

 Au inceput sa rada si ceilalti, iar apoi Louis s-a departat de mine cu un zambet triumfator pe fata, gandindu-se ca reusise sa transforme un moment lacrimogen, intr-unul in care nu ne mai puteam opri din ras.

             Ellie *suna la usa*: raspund eu.

             M-am dus langa ceilalti, iar Harry mi-a oferit si el o imbratisare imensa. Am stat in imbratisarea aia pret de cateva secunde, dar m-am dezlipit de el in momentul in care am auzit un “Buna” timid, provocat de vocea lui Robin.

             Eu: Robiiin! Ma bucur ca ai venit!

             Robin: placerea e de partea mea, Emma.

            Robin a schitat un zambet chinuit, iar apoi ne-am imbratisat. Am simtit cum tremura, cu toate ca era foarte cald afara. Totusi, credeam ca e doar imaginatia mea.

             Eu: Si, cum de ai acceptat propunerea mea, si nu te-ai dus la Jamie? Adica pleaca si el maine.

             Robin *se uita in jos*: Emma, nu am mai stat demult impreuna. Am vrut sa fiu langa tine azi. O putem lasa asa, te rog?

             Am simtit ca ceva nu era in regula cu ea, dar am zis sa o las pe ea sa imi zica. Nu vroiam sa o fortez sa imi zica ce avea pe suflet daca nu vroia.

             Am inceput toti sa vorbim, hotarandu-ne numai din priviri sa o inveselim pe Robin, din moment ce se vedea ca nu era in apele ei. Robin devenise cat de cat normala in jurul baietilor, adica nu mai avea tot timpul acele emotii in gat in momentul in care vorbea cu unul dintre ei. Din cauza acestei schimbari de comportament, a devenit mult mai apropiata de noi. Desigur, avea si scapari fata de baieti, dar era si de inteles. Nu ne asteptam ca ea sa fie la fel ca Ellie, care numai Dumnezeu stie cum de s-a comportat atat de normal cu ei!

             Eu cred ca am acceptat cel mai usor prietenia cu baietii, din moment ce in momentul in care il cunoscusem le Zayn nu stiam despre trupa din care face parte.

             Cum ma asezasem pe jos, in fata canapelei, aveam o privire excelenta spre ceilalti. M-am uitat la Ellie, care era tinuta in brate de catre Niall. Nu stiu care era subiectul discutiei, dar stiu ca Ellie se distra rau, din moment ce din 2 in 2 minute expunea un alt zambet sau un alt raset. Fara sa imi dau seama zambeam si eu in momentul in care radea, facandu-ma sa realizez ca imi v-a fi dor de fiecare moment in care ochii ei albastri v-or radia de fericire.

             Blana molcuta a lui Blu m-a atins la spate, iar el imediat s-a cuibarit langa picioarele mele. Labutele lui mici si firave erau acum sub capul lui micut, iar ochii lui de un negru intens erau atintiti asupra mea. L-am mangaiat usor pe crestet, iar el mi-a lins un deget, apoi rotindu-se cu burtica in sus. Mi-a dat de inteles ca vroia sa fie putin alintat, asa ca i-am respectat dorinta.

             Dupa cateva minute de scarpinat pe burta, m-am uitat la ceasul de la telefon si am vazut ca era 16:54pm, nici prea devreme, dar nici prea tarziu pentru pregatirea bagajelor. M-am scuzat fata de ceilalti si m-am dus in camrea de oaspeti de unde trebuiau sa iau geamantanele necesare.

             Cu toate ca Zayn si Ellie au vrut sa vina sa ma ajute la pregatit geamantanele, i-am respins pe amandoi, explicandu-le ca trebiua sa imi pun singura amntirile in geamantan.

             Amintiri care aveau sa fie blocate intr-o cutie pe care o vedeam numai eu, imediat ce ajungeam in America. Cum era de asteptat, am varsat si cateva lacrimi in timp ce imi pregateam bagajul  pentru ca era inevitabil sa nu plangi.

             In timp ce eram in camera mea, am auzit un bocanit scurt, iar imediat am vazut-o pe Robin.

             Eu: Hei, Robin, de ce nu te duci jos la ceilalti?

             Robin: Emma, trebuie sa iti zic ceva.

             Vazand ca mai avea putin si plangea, am lasat deoparte toate hainele si am chemat-o sa stea langa mine la marginea patului.

             Eu: Ok, ce s-a intamplat?

             Robin m-a prins intr-o imbratisare, iar apoi am simtit cum a inceput sa planga. Printre lacrimile care le avea, am inteles doar doua cuvinte: “despartit” si “Jamie”. Nu aveam nevoie de toata fraza pentru a intelege ce se intamplase. Am tras-o pe Robin mai aproape de mine si am inceput sa o mangai usor pe spate, ca sa o mai linistesc.

             Eu: De ce s-a despartit de tine? A venit cu un motiv?

             Robin: Nu. Cred ca alea au fost cele mai reci cuvinte care au iesit din gura lui de cand il cunosc… de cand mi-a scris asta intorc situatia intr-o mie si o suta de parti, pentru a-mi da seama ce am facut rau. Cu ce am gresit in relatia noastra.. Si inca nu pot sa imi dau seama cu ce am gresit din aprilie pana acuma.

             Cand am auzit de aprilie, mi-am dat seama ca aveau defapt numai doua luni jumatate de cand se intalneau. Stiu ca in liceu se zvonea ca el statea numai doua luni, maxim trei cu o fata, dar asta era chiar jenant. Adica, Robin chiar tinea la el si din cate am vazut eu, si Jamie tinea la ea. Daca el traia dupa acea regula, atunci era un idiot.

             Eu: Ai mai vorbit cu el de cand ti-a zis asta?

             Robin: Emma, mi-a zis asta printr-un mesaj! Cum sa faci asa ceva?!

             Am ramas socata la ceea ce imi zicea Robin. Am prins-o din nou intr-o imbratisare imensa, si am inceput sa o mangai pe cap. Imi parea atat de rau de ea. Nici nu stiam cum sa o consolez. Ieri, cand ma intalnisem cu Jamie totul era perfect; nu dadea niciun semn ca ar avea ceva in cap.

             Eu: Baiatul ala nu o sa ajunga intreg in America..

             Imi venea sa il strang de gat pe Jamie pentru ca imi facuse prietena sa sufere atat de tare. Si totusi, printr-un mesaj sa te desparti de persoana cu care ai stat doua luni si ceva? Cum e posibil lucrul asta?

             Mi-am luat telefonul din buzunar, pregatita sa il iau pe Jam la impins vagoane, dar Robin mi-a intrerupt apelul.

             Robin: Nu. Emma, te rog eu. Nu il suna. Imi v-a fi si mai rau dupa. Bine ca mi-a zis printr-un mesaj, ca daca ma suna probabil aveam sa fiu bantuita de vorbele lui toata vara..

             Eu: Robin…

             Robin: Uite, o sa fiu ok. Hai sa te ajut cu bagajele daca tot sunt aici. Umm… Da, vrei sa te ajut?

             Robin si-a sters si ultimele picaturi de lacrimi de pe fata ei, iar apoi s-a ridicat de pe patul meu, uitandu-se spre dulap. I-am zis ca tocmai ce terminasem de pus toate hainele inauntru, cu alte cuvinte, tocmai terminasem bagajele.

             Am prins-o de mana pe Robin, si am coborat jos, la ceilalti.